Degradarea habitatelor naturale și abandonarea câmpurilor și pajiștilor, precum și schimbările climatice, favorizează instalarea și dezvoltarea speciilor străine invazive, în defavoarea plantelor native. 

Odată naturalizate și lăsate necontrolate, plantele străine invazive pot ajunge să perturbe echilibrul ecologic, să afecteze negativ agricultura, producția de alimente și sănătatea umană și chiar să elimine specii valoroase pentru ecosistemul țării (plante rare, protejate, plante cu proprietăți medicinale sau plante furajere, folosite pentru hrana animalelor domestice).

Deseori, oamenii cultivă speciile străine invazive cu scop ornamental, în grădinile lor, fără să bănuiască impactul negativ al acestora asupra mediului natural local. Plantele invazive sunt foarte descurcărețe. Majoritatea nici nu au nevoie de intervenția omului pentru a evada din grădini. Alteori, ajung în zonele naturale împreună cu deșeurile aruncate din grădini. Acesta este principalul motiv pentru care, oricât ar fi de frumoase, ar trebui să le evităm și să cultivăm, în schimb, plante native.

Plantele străine invazive scapă cu ușurință în natură, unde se înmulțesc rapid și fac ravagii nebănuite. Problemele sunt amplificate de practici greșite, cum ar fi renunțarea la cosirea regulată (tradițională) a pajiștilor, lăsarea solului decopertat după realizarea diferitelor lucrări (refacerea drumurilor sau diferite construcții) și aruncarea în natură a resturilor vegetale din grădini care conțin fragmente de plante invazive. 

Pentru a preveni extinderea lor: 

1. Informează-te. Învață să recunoști speciile străine invazive din regiunea ta. Folosește resurse variate pentru a te familiariza cu aspectul și obiceiurile de creștere ale acestor plante.
2. Elimină corect. Când îndepărtezi plantele străine invazive, asigură-te că tot materialul vegetal, inclusiv rădăcinile și semințele, este colectat complet. Pune materialul într-un sac și sigilează-l înainte de eliminare. Nu composta plantele străine invazive, deoarece riști să răspândești semințe sau fragmente de plante în toată grădina.
3. Alege să plantezi specii native sau non-invazive atunci când îți planifici grădina. Cere sfaturi de la horticultori locali pentru a selecta plantele.
4. Monitorizează grădina. Detectarea timpurie a speciilor străine invazive și intervenția rapidă sunt cruciale pentru a preveni răspândirea acestora.
5. Curăță echipamentele. După ce ai lucrat în zone cu specii străine invazive, curăță-ți uneltele, cizmele și îmbrăcămintea, pentru a îndepărta orice material vegetal. Acest lucru previne răspândirea neintenționată a semințelor sau fragmentelor.

Eliminarea plantelor străine invazive poate fi extrem de dificilă. Câteva metode fizice și chimice s-au dovedit foarte eficiente, dar conform principiilor Fundației Conservation Carpathia, folosirea erbicidelor nu e de luat în calcul în acest moment.

Metodele fizice de eliminare trebuie alese în funcție de tipul plantelor (anuale, perene etc.) 

Dacă infestarea este de mici proporții, majoritatea plantelor invazive pot fi eliminate manual, prin smulgere sau prin tăiere (dacă smulgerea nu e posibilă). Plantele smulse/tăiate trebuie strânse în saci, pentru a evita împrăștierea semințelor, și depozitate într-un spațiu sigur.

Smulgerea manuală sau dezrădăcinarea prin săpare e cea mai eficientă dacă rădăcinile sunt superficiale, în sol umed, precum ale bunghișorului american. Metoda nu va fi foarte eficientă, însă, în cazul plantelor care se reproduc și prin rădăcini și rizomi, cum sunt troscotul japonez sau mărită-mă mamă. În cazul lor, smulgerea cu mâna sau fragmentarea rădăcinilor prin săpat pot agrava infestarea.

Controlul mecanic se referă de obicei la cosire sau tăiere mecanică, pentru a limita producția de semințe. Momentul cosirii este esențial – plantele trebuie îndepărtate înainte să producă semințe. Plantele perene trebuie tăiate cât mai aproape de sol posibil, recomandându-se ca acest procedeu să fie aplicat de mai multe ori într-un sezon de vegetație.

În timpul îndepărtării plantelor străine invazive și după, trebuie aplicate măsuri de prevenție a răspândirii, precum: reducerea la minimum a perturbării solului în toate activitățile, promovarea unei comunități de plante native sănătoase, limitarea relocării de sol sau pietriș infestat cu specii străine invazive de plante și utilizarea de amestecuri de semințe fără specii de plante străine invazive (de exemplu, din fânețe locale fără plante invazive).