În ultima perioadă au avut loc evenimente regretabile în care mai mulți pădurari sau alte categorii de personal silvic din România au murit încercând să își facă treaba în fața hoților de lemne sau braconierilor. Fundația Conservation Carpathia, în calitate de organizație de mediu și partener al Ocolului Silvic Carpathia (administrator al suprafețelor de pădure deținute de către Fundația Conservation Carpathia și gestionar de fonduri cinegetice în Munții Făgăraș), dorește să tragă un semnal de alarmă instituțiilor statului în legătură cu vulnerabilitatea sistemului în care pădurarii își pun în pericol viața zi de zi.
Situația actuală a paznicilor de păduri
Astăzi, personalul silvic cu atribuții de control, spre deosebire de alte categorii de agenți constatatori de infracțiuni și contravenții, este pus în situația de a constata furturi de lemn sau acte de braconaj în zone izolate, departe de localități, de multe ori în zone fără rețele de telefonie ori alte mijloace de comunicare rapidă. De asemenea, există cazuri numeroase când constatarea acestor activități ilegale se face de către o singură persoană, fără martori.
În tot acest timp făptașii sunt organizați în grupuri de două sau mai multe persoane. Cei implicați în furt sunt foarte conștienți de consecințele grave ale faptelor comise, respectiv repercusiunile pe care acestea, odată aduse în fața justiției, le pot avea asupra libertății și situației financiare a vinovaților, fapt care îi face extrem de periculoși în anumite cazuri. De multe ori pădurarii sunt urmăriți, pândiți, integritatea familiilor și a bunurilor lor materiale le sunt amenințate în permanență.
Cadrul legislativ privind armele și munițiile
Rigorile legislației privind armele și munițiile au implicații în cazul în care personalul silvic face uz de armă în legitimă apărare sau în încercarea de a stopa desfășurarea unei infracțiuni, chiar și atunci când persoana vizată nu este rănită. Astfel, în cazul uzului de armă anchetarea unui astfel de caz poate dura mai mult de un an, timp în care paznicul de pădure trebuie să-și continue activitățile neînarmat, de cele mai multe ori în cazul unor astfel de incidente nedorite.
De multe ori infracțiunile și contravențiile încheiate de către pădurari se întorc din justiție nesoluționate, fără consecințe asupra făptuitorilor. O statistică la nivel național cu privire la procentul cazurilor finalizate, iar vinovații răspund pentru faptele lor, ar fi binevenită pentru o imagine mai bună și corectă asupra situației actuale reale.
Suntem una dintre cele mai bogate țări din Europa din punct de vedere natural; suntem mândri să avem printre ultimele păduri cu o înaltă valoare naturală din Europa; suntem datori să le protejăm, să avem grijă de ele, să le conservăm pentru generațiile viitoare. Avem o datorie morală față de strămoșii și, în același timp, față de urmașii noștri, datorie a cărei împlinire este condiționată de un sistem durabil de gestionare a acestor păduri. Respectul față de natură și față de oameni se bazează pe siguranță. Avem nevoie de punerea bazelor unui sistem în care pădurile să poată fi păstrate și păzite în condiții de siguranță atât a pădurarilor, cât și a celorlalți membri ai comunităților din vecinătatea pădurilor.
Cazurile dramatice, precum cele din ultima perioadă, pot fi preîntâmpinate printr-o reformare a statutului pădurarului și a sistemului în care acesta își desfășoară activitatea prin:
1. Norme de aplicare și proceduri îmbunătățite pentru legislația privind regimul armelor și munițiilor, precum și pentru uzul de armă.
2. Obligativitatea planificării și realizării de acțiuni de pază a pădurilor și fondurilor cinegetice de către instituțiile subordonate Ministerului de Interne în colaborare cu Ocoalele Silvice, în baza unei cartări a zonelor potențial periculoase. Colaborarea cu aceste instituții se desfășoară deja cu succes în multe locații.
3. Clarificarea de detaliu a Statutului personalului Silvic, în special, în ceea ce privește investirea cu exercițiul autorității publice în desfășurarea acțiunilor de pază a fondului forestier și a fondurilor cinegetice.
4. Definirea clară a faptelor prevăzute de legislație ca infracțiuni/contravenții silvice și cinegetice ca fapte de un pericol social deosebit.
5. Implementarea de mecanisme care să aibă în vedere reducerea presiunii asupra pădurilor, în special, în comunitățile sărace (oportunități de muncă, lemn de foc și construcții).
6. Acțiuni de conștientizare publică
7. Îmbunătățirea regulamentului de pază al pădurilor, crearea de normative pentru paza fondurilor cinegetice, documente care să prevadă dotările moderne minime necesare personalului silvic, modul de patrulare cu promovarea efectuării acțiunilor de pază în echipe și echipe mixte cu participarea instituțiilor subordonate Ministerului de Interne (Politie, Jandarmerie).
Votul pro din comisia parlamentară pentru dotarea cu arme a pădurarilor este un prim pas care ne dă încredere în deschiderea autorităților la modificarea prevederilor legislative. În timp ce așteptăm decizia din partea Camerei Deputaților, sperăm că meseria de pădurar va obține statutul și condițiile de muncă cuvenite.