Este tragic ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în Munții Bucegi și gândurile noastre se îndreaptă către familia și apropiații tinerei care și-a pierdut viața în urma atacului unui urs. Ne dorim cu toții să înțelegem ce a declanșat comportamentul acelui urs, ce putem face pentru a preveni astfel de tragedii, care este cea mai bună soluție ca omul să rămână în siguranță când merge pe munte, iar natura să‑și urmeze liniștită cursul.

Fundația Conservation Carpathia pune în aplicare în sudul Munților Făgăraș un program complex care vizează relația dintre oameni și urși. Ne concentrăm eforturile pe prevenirea conflictelor, pe intervenție atunci când urșii se apropie prea mult de sate și pe compensarea oamenilor păgubiți, atunci când eforturile noastre nu dau roade. Urmărim totodată dinamica populației de urși în aria noastră de proiect și încercăm să înțelegem comportamentul acestei specii, în special al indivizilor care creează probleme. Din păcate, încă sunt multe necunoscute și este nevoie de implicarea mai multor actori, dar împărtășim din ceea ce știm.

• Apropierea urșilor de oameni. Printre cauze menționăm restrângerea și alterarea habitatelor naturale de către om, posibila dependență de hrănirea asigurată suplimentar de om, reducerea disponibilității surselor de hrană naturală, fie că vorbim de fructe și semințe forestiere, fie de fluctuația puternică a disponibilității carcaselor de mistreți care mor de pesta porcină africană, care sunt o sursă de hrană pentru urși (în unii ani poate exista o rată de mortalitate foarte ridicată, cu multe carcase, iar în următorii ani numărul lor scade, deoarece foarte puțini mistreți supraviețuiesc).
• Creșterea competiției pentru hrană în contextul unei populații cu trend numeric pozitiv.
• Deranjul din păduri generat de exploatări și de activitățile off-road cu ATV-uri, motociclete și mașini.
• Schimbările climatice, cu ierni calde în care urșii nu se mai retrag la somn, ci caută hrană, și primăveri cu ninsori târzii și veri caniculare.
• Sursele de atracție din comunitățile locale și din împrejurimile lor, cum ar fi gunoaiele neevacuate la timp, resturile de abatorizare lăsate la marginea satelor și livezile abandonate îi determină pe urși să se apropie tot mai mult de spațiile locuite și de oameni.
• Habituarea ursului este un fenomen din ce în ce mai prezent la această specie: unii urși s-au obișnuit cu prezența omului atât în mediul natural, cât și în stațiunile turistice, pe unele drumuri turistice și în localități, dezvoltând astfel comportamente deviante.

Soluția?

• Prevenția este esențială în reducerea conflictelor cu ursul. În comunitățile în care suntem prezenți oferim gospodăriilor și fermierilor garduri electrice. Am instalat în comuna Rucăr un punct de colectare a deșeurilor animale, de unde am colectat aproximativ 40 de tone de deșeuri de abatorizare de la localnici, comunitatea fiind una cu tradiție în creșterea de animale. Majoritatea acestor resturi de animale ar fi fost altfel depozitate în apropierea satului, reprezentând o atracție majoră pentru urși.

Investim în cercetare și în testarea sistemelor de alertă în timp real (alarme) care să țină urșii departe de așezări și de bunurile oamenilor.

• Intervenție – Pe cele cinci fonduri cinegetice pe care le gestionăm intervenim în cazul urșilor problemă cu echipe de intervenție rapidă, patrule de noapte cu care încercăm să ținem urșii la distanță. Din 2019 până astăzi am eliminat 6 urși care făceau pagube recurente în sate. Este extrem de important să eliminăm urșii care au dezvoltat un comportament deviant. Pe lângă pericolul pentru oameni, acești urși reduc și acceptarea oamenilor față de populația de urși în ansamblul ei. În același timp, acesta nu trebuie să fie un argument fals pentru a împușca urșii care nu reprezintă un pericol pentru oameni, pentru vânătoarea de trofee.
• Compensațiile sunt cruciale pentru menținerea unui echilibru de conviețuire. Chiar și cu un număr mic de urși vor exista pagube, de aceea e mare nevoie să punem la punct un sistem eficient de despăgubire în completarea compensațiilor oferite de stat, care de multe ori vin cu întârziere. Creștem oi și vaci la un fermier, pe care le oferim în schimbul celor care au fost atacate de animale. Credem că este loc de îmbunătățire a sistemului de compensare și că este nevoie de implicarea tuturor pentru a realiza acest lucru.

Acestea sunt măsurile pe care le punem în practică și credem că sunt esențiale pentru conviețuirea noastră cu această specie; le-am adaptat, am renunțat la unele, încercăm altele, dovadă că în menținerea unui echilibru nu există o soluție perfectă, ci este un proces continuu de învățare.

Urșii care s-au obișnuit cu prezența oamenilor, care stau la marginea drumurilor, care vin în localități și obișnuiesc să se hrănească din gunoaie sau din grajdurile oamenilor sunt o problemă, și credem că eventualele măsuri de reducere a populației de urși trebuie să se concentreze în special pe aceste exemplare de urs.

Din păcate nimeni nu știe care este populația exactă a urșilor din România și câți indivizi suportă habitatul. Monitorizarea genetică a urșilor pe o suprafață de 120.000 hectare din Munții Făgăraș, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa și Munții Leaota, pe care am derulat-o de-a lungul a șase ani, din 2017 până în 2022, a identificat cumulativ 504 urși (289 masculi și 215 femele). Trebuie să menționăm că de-a lungul acestor ani am observat o dinamică în populația studiată de noi. Spre exemplu, doar 20% din urșii identificați în 2017 au mai fost detectați și în 2022, restul fiind animale noi. Nu știm încă care sunt ratele de mortalitate și natalitate anuale. Densitatea locală a populației a crescut de la 18,6 urși/100 km² în 2017 (95% CI = 18,3–21,9) la 23,8 urși/100 km² în 2022 (95% CI = 22,3–31,7). Numărul urșilor problemă și al pagubelor generate de aceștia fluctuează de la an la an și nu sunt direct proporționale cu creșterea densității de urși. Ce putem spune cu certitudine este că cea mai mare parte din urșii problemă sunt masculi, și mulți dintre ei fac pagube în sate doar ocazional. Unii dintre acești urși învață că în sate găsesc ușor mâncare și se specializează pe hrană antropică. Astfel de urși ajung să terorizeze comunitățile locale dacă nu există o strategie de prevenție și intervenție care să îi vizeze.

Ne distanțăm în mod clar de opiniile extreme, care au fost menționate în ultimele zile, fie că principala tragedie a fost împușcarea ursului, fie că urșii ar trebui să fie reduși radical acum. Suntem conștienți de faptul că emoțiile sunt acum la cote înalte, dar considerăm că este important să punem în aplicare o politică bazată pe fapte și pe realitate. Soluțiile trebuie să includă prevenție, menținerea cât mai multor zone naturale pentru această specie, măsuri de intervenție, dar și educație țintită acolo unde este mare nevoie pentru rezolvarea conflictelor pe termen scurt.