Vulturul sur, din nou în România
Primii vulturi suri reveniți în România se obișnuiesc din nou cu Munții Făgăraș. Urmărește aici imagini din voliera de aclimatizare. Transmitem live de luni până vineri, 11:00 – 16:00.
O absență de peste jumătate de secol
Vulturii sunt o prezență vie în limbajul comun, atât de adânc înrădăcinați în imaginarul nostru, încât foarte puțini știu că toate speciile de vulturi au dispărut din fauna României, iar vulturul sur nu a mai cuibărit la noi de peste 70 de ani. Astăzi, poate doar străbunicii noștri i-au putut vedea în zbor. Cert e că după aproape un secol de absență, aproape nimeni nu mai știe cum arată.
Vulturul sur este o pasăre impunătoare și esențială pentru sănătatea ecosistemelor. El nu vânează animale vii, nici sălbatice, nici domestice. Vulturul este necrofag, adică se hrănește cu cadavre, și ajută în felul ăsta la păstrarea unui mediu sănătos, fără epidemii. De aceea este considerat un adevărat sanitar al naturii. Pentru că nimeni nu prea mai știe cum arată, el e confundat adesea cu acvila, uliul sau alte specii de păsări prădătoare.
Vulturul este un simbol al puterii, curajului și vigilenței — prezent de secole în literatură, arhitectură și heraldică, figura acestuia sugerează prestanță, noblețe și măreție. În natură, această noblețe se traduce printr-un rol esențial în echilibrul ecosistemelor: vulturul, ca specie necrofagă, curăță mediul de carcasele animalelor moarte, contribuind la reducerea riscului de răspândire a diverselor boli. Ghearele și ciocul său puternic îl fac extrem de eficient în această sarcină. Astfel, aceeași forță și vigilență care inspiră admirație în cultură devin instrumente vitale pentru menținerea sănătății habitatelor în care trăiește.
Vulturul sur nu este singurul care a cuibărit cândva în România. Alte patru specii au survolat înălțimile cerului țării noastre:
● Vulturul sur, Gyps fulvus
● Vulturul negru, Aegypius monachus
● Zăganul, Gypaetus barbatus
● Vulturul hoitar, Neophron percnopterus
Dintre ele, vulturul sur este primul care se întoarce, printr-un proiect derulat de Fundația Conservation Carpathia și ING Bank, în parteneriat cu Grupul Milvus și Direcția Sanitar Veterinară Argeș, cu sprijinul unui consorțiu format din comunele Rucăr, Valea Mare Pravăț și Lerești.
Revenirea unei specii emblematice
Proiectul începe cu reintroducerea vulturului sur în Munții Făgăraș. Dacă această specie se va adapta, proiectul va continua cu reintroducerea vulturului negru și a zăganului.
Primii vulturi suri vin din Spania și sunt găzduiți într-o volieră special amenajată într-o zonă montană, cu vedere către stânci, în comuna Rucăr, județul Argeș. Aceștia vor avea la dispoziție și un punct de hrănire, accesibil și vulturilor liberi, care pot trece prin zonă în zborurile lor de sute de kilometri prin Europa.
După o perioadă de aclimatizare, vulturii vor fi eliberați treptat în mediul natural, unde, de regulă, rămân în proximitatea zonei de eliberare și revin periodic la locul de hrănire.
Reintroducerea vulturului sur este posibilă printr-o colaborare extinsă între parteneri locali și internaționali. În România, inițiativa este realizată în parteneriat cu Grupul Milvus, iar la nivel local s-a format un consorțiu din comunele Lerești, Rucăr și Valea Mare Pravăț, alături de Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Argeș, care vor contribui la buna desfășurare a programului. Formarea acestui consorțiu marchează o premieră în România și reflectă modul în care conservarea naturii poate deveni o sursă de dezvoltare locală. Proiectul aduce beneficii directe pentru comunitățile implicate – de la crearea de locuri de muncă și dezvoltarea turismului de natură, până la consolidarea imaginii regiunii ca destinație naturală de valoare europeană.
Fundația Conservation Carpathia va construi și un centru de vizitare dedicat speciilor de vulturi – „Casa Vulturului”, în Valea Mare Pravăț, județul Argeș. Alături de Casa Castorului din Rucăr și Casa Zimbrului din Lerești el are potențialul de a crește numărul turiștilor care vin în zonă pentru a se bucura de natură. Centrele de vizitare contribuie la promovarea regiunii ca un spațiu reprezentativ pentru biodiversitatea Munților Făgăraș și un exemplu de armonie între comunități și natură.
Vulturul sur se prezintă
Când îi vezi de aproape, vulturii suri adulți sunt greu de confundat. Au capul alb, aripile late și coadă scurtă, dar se disting și prin gulerul de pene albe de la baza gâtului și ciocul galben-deschis. Penajul este, în general, bej-deschis, iar penele de zbor sunt mai închise la culoare, o diferență care devine deosebit de vizibilă atunci când pasărea planează, iar această combinație îi oferă o apariție impunătoare pe cer.
Să-i cunoaștem mai bine:
- Greutate cuprinsă între 6 și 11 kilograme
- Lungimea corpului: 93–122 de centimetri
- Anvergura a aripilor este de 2,4–2,8 metri.
Femela depune un singur ou pe an, iar ambii părinți au grijă de pui până când acesta devine independent.
Această specie trăiește în zone întinse și deschise, de la câmpii până la regiuni montane, și este adesea observată la altitudini cuprinse între nivelul mării și 3.000 de metri. Preferă stâncile și versanții abrupți pentru cuibărit, dar petrece cea mai mare parte a timpului planând la înălțimi mari, și folosește curenții de aer cald pentru a se deplasa fără efort. În prezent, vulturii suri mai pot fi observați doar accidental în România, deasupra Carpaților sau în zonele de stepă din sud-estul țării.
Sunt păsări sociale, care formează grupuri și se adună în jurul surselor de hrană sau în locurile de odihnă. Emit sunete guturale sau șuierătoare atunci când se află în colonii sau în timpul hrănirii. De regulă, sunt sedentare, dar unele populații pot fi nomade sau migratoare, în funcție de disponibilitatea hranei.
Specia este larg răspândită în sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu și vestul Asiei, și este prezentă din Peninsula Iberică până în Munții Caucaz. Populații stabile se regăsesc în Spania, Franța, Italia, Croația, Grecia, Serbia, Cipru, Turcia, Israel și Maroc, unde cuibărește în zone stâncoase și se hrănește în regiunile deschise din apropiere.
Deși în limbajul comun românii folosesc termenul generic „vultur” pentru a numi toate păsările răpitoare de mari dimensiuni, confundându-l adesea cu acvilele, între cele două există diferențe importante: ambele sunt păsări răpitoare de zi din familia Accipitridae, însă acvilele vânează pradă vie, în timp ce vulturii sunt necrofagi, se hrănesc exclusiv cu animale moarte și ating, de regulă, dimensiuni mai mari.
Prin proiectul de reintroducere a vulturilor în România ne propunem să restabilim o parte importantă din echilibrul natural al Munților Făgăraș, și să oferim un exemplu concret de colaborare între știință, comunități și conservare. Este doar unul dintre eforturile pe care le depundem pentru a proteja zona sub forma unui nou parc național, cea mai înaltă formă de conservare de care se poate bucura natura sălbatică, neprețuită din inima țării.
Dacă vrei să susții proiectul nostru de reintroducere a vulturilor, poți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit. Află detalii.